EU CU CINE VOTEZ ?

Mai sunt cateva zile pana la alegeri si eu inca nu m-am decis cu cine votez. Niciunul dintre candidati nu m-a convins pana acum. Si stiu ca sunt multi romani nehotarati ca mine. Cu Basescu? Geoana? Antonescu? Ei sunt doar trei din cei 12 (doisprezece) canditati.
(Mentionez ca, in acest moment, nu am vreo simpatie, de nici un fel, pentru niciunul dintre cei 12 candidati. Insa consider ca votul ar trebui sa reprezinte o obligatie morala a fiecaruia. De aceea eu ma simt obligat sa merg la vot, si voi merge. Si voi baga in urna un buletin de vot valabil. Dar vreau sa fiu cat mai convins ca cel pe care il voi vota va fi acela care simt eu ca merita votul meu. Informatiile prezentate in acest articol nu-mi apartin si sunt preluate din diferite surse de pe internet. Nu-mi asum responsabilitatea pentru veridicitatea sau falsitatea lor)
Faptul ca doar trei dintre cei doisprezece candidate sunt promovati masiv in mass-media, nu inseamna neaparat ca acestia sunt cei mai valabili. Poate ca unul dintre ceilalti noua ar fi mai potrivit. Din pacate nu stim prea multe despre ei, sau nu avem timp sa ne informam. Asa ca am hotarat sa fac acest articol, in care sa-i pun pe toti la un loc, si sa incerc sa aduc informatii despre fiecare, pentru ca decizia fiecaruia dintre noi sa fie mai usor de luat. Pe internet pot fi gasite foarte mult einformatii despre fiecare.Astept si de la toti cei care cititi acest articol, sa va implicati, sa veniti cu informatii despre oricare dintre candidatii la presedintie, informatii care sa ne ajute sa votam cat mai in cunostinta de cauza.
Deasemenea, va rog sa dati acest articol tuturor prietenilor, pentru a le fi de ajutor.

TRAIAN BASESCU
Traian Băsescu s-a născut ca fiu al ofiţerului Dumitru Băsescu, fost muncitor, recrutat de Partidul Comunist Român pentru cariera militară. Conform declaraţiei senatorului Sergiu Nicolaescu, Dumitru Băsescu a fost la Sibiu coleg de şcoală militară cu Victor Stănculescu şi Vasile Milea, avansaţi în timpul regimului comunist la gradul de general, cu funcţii cheie în guvernul Constantin Dăscălescu. Dumitru Băsescu a decedat în anul 2002. Soţia acestuia, Elena Băsescu, este născută în 1928.
Traian Băsescu a absolvit în anul 1976 Institutul de Marină Mircea cel Batrân din Constanţa, Facultatea de Navigaţie, Secţia Comercială.
În anul 1995 a absolvit cursurile avansate în Industria Transportului Maritim ale Academiei Norvegiene, ca bursier al acestui stat.
Între 1981-1987 a fost comandant de navă în cadrul flotei comerciale a RSR. Începând cu 1987 a făcut parte din reprezentanţa Navrom la Anvers. În anul 1989 a devenit director general al Inspectoratului pentru Navigaţie Civilă în cadrul Ministerului Transporturilor, în cabinetul Dăscălescu, funcţie pe care a îndeplinit-o până la Revoluţia din 22 Decembrie 1989.
A fost membru al Partidul Comunist Român. După căderea comunismului a declarat că s-a înscris în PCR doar pentru a putea face carieră în marina comercială.
În primul guvern de după Decembrie 1989, Guvernul Petre Roman (1), a ocupat funcţia de subsecretar de stat în Ministerul Transporturilor.

* Ministrul Transporturilor în Guvernul Petre Roman (2) (30 aprilie 1991 – 16 octombrie 1991)
* Ministrul Transporturilor în Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992)
* La alegerile legislative din 1992 a fost ales deputat de Vaslui din partea FSN (1992 – 1996)
* Vicepreşedinte al Comisiei de Industrie şi Servicii a Camerei Deputaţilor (1992 – 1996)
* Director Coordonator în campania electorală a lui Petre Roman (1996)
* Deputat PD de Vaslui (1996-2000)
* Ministrul Transporturilor în Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 – 11 februarie 1998)
* Ministrul Transporturilor în Guvernul Radu Vasile (17 aprilie 1998 – 22 decembrie 1999)
* Ministrul Transporturilor în Guvernul Mugur Isărescu (22 decembrie 1999 – 26 iunie 2000)
* Primar General al Municipiului Bucureşti (Iunie 2000 – Decembrie 2004)
* Preşedinte al Organizaţiei Partidului Democrat al Municipiului Bucureşti (2000 – 2001)
* Preşedintele Partidului Democrat (Mai 2001 – Decembrie 2004)
* Co-preşedinte al Alianţei D.A. alături de Theodor Stolojan (2003 – 2004)
* Preşedinte al României (20 decembrie 2004 – …
o la 16 aprilie 2007 - suspendat de către Parlament
o la 19 mai 2007 - reconfirmat prin Referendum, cu peste 74% din voturile exprimate
La sfârşitul anului 2004, după alegerile parlamentare, Traian Băsescu l-a numit pe Călin Popescu Tăriceanu prim-ministrul României, după ce a fost constituită majoritatea parlamentară, prin cooptarea Partidului Conservator la guvernare. La câteva luni după instalarea guvernului Tăriceanu, preşedintele Băsescu, datorită majorităţii fragile a coaliţiei în parlament, i-a cerut premierului Tăriceanu să demisioneze în vederea provocării alegerilor parlamentare anticipate pentru a se putea forma o majoritate confortabilă, necesară trecerii proiectelor de lege pentru aderarea în Uniunea Europeană. Deşi iniţial premierul acceptă un astfel de plan, la scurt timp hotăreşte şi declară că o astfel de decizie ar conduce la o instabilitate administrativo-politică indezirabilă în contextul aderării la UE. În aceste condiţii apar primele disensiuni în interiorul coaliţiei guvernamentale formată din Alianţa D.A., PC şi UDMR. Se formează două tabere, una care susţine acţiunile preşedintelui, iar alta care acuză din ce în ce mai puternic implicarea preşedintelui în viaţa politică şi în activitatea guvernului dincolo de limitele impuse funcţiei de Constituţia României.
Din dorinţa de a fi un preşedinte jucător, Traian Băsescu a acţionat în diverse moduri care au stârnit nemulţumiri în rândul clasei politice, mai puţin în rândurile partidului condus până la funcţia de preşedinte de Traian Băsescu, PD.
Din acelaşi motiv, a fost dificilă şi colaborarea preşedintelui Traian Băsescu cu premierul Călin Popescu-Tăriceanu.

MIRCEA GEOANA
Mircea Dan Geoană (n. 14 iulie 1958) este un senator român, preşedinte al Partidului Social Democrat din aprilie 2005, preşedinte al Senatului României din decembrie 2008, anterior ambasador al României în SUA şi apoi, între 2000-2004 ministru de externe în guvernul Năstase.
Mircea Geoană a fost fiul generalului Ioan Geoană, născut în 1928 în judeţul Dolj (interbelic), decedat în 2009.
Absolvent, în 1983, al Facultăţii de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti, Geoană a lucrat vreme de câţiva ani în domeniul energetic, pe şantiere din Bucureşti sau Giurgiu. Şi-a făcut stagiatura onorabil, între două trenuri pe zi, în pas cu vremurile. În 1987 Mircea Geoană s-a înscris la Facultatea de Drept din Bucureşti, cursuri fără frecvenţă. A ocupat, pentru doi-trei ani, un loc printre arbitrii fotbalului autohton la Bragadiru şi Voluntari. „Am luat-o de jos, de la Divizia Onoare” - spunea într-un interviu. „Numai eu ştiu câte înjurături am auzit, dar şi câtă condiţie fizică am făcut. Nu vă puteţi imagina câtă pasiune poate să fie la un meci de Divizia Onoare, la Bragadiru sau Voluntari. Am făcut-o cu pasiune”. Decembrie 1989 l-a surprins ca adjunct de şef de brigadă la Trustul Energomontaj Bucureşti şi student la Drept.
În 1990, pentru că ştia şi limba franceză, Mircea Geoană a devenit referent în Ministerul de Externe, repartizat pe relaţia cu Franţa. A fost remarcat rapid de ministrul Adrian Năstase, care a vrut să-l avanseze în funcţia de şef al protocolului din minister, dar, pentru că a refuzat funcţia, în 1991 l-a numit directorul Direcţiei Afaceri Europene (NATO, Uniunea Europeană, OSCE, UEO, Consiliul Europei). În 1991 a condus delegaţia română cu ocazia Comitetului Înalţilor Funcţionari ai CSCE. Proaspătul director a plecat la perfecţionare în Franţa, la prestigioasa şcoală de administraţie franceză „L’Ecole Nationale d’Administration de Paris”, pe care a absolvit-o un an mai târziu. A fost numit, în 1993, după absolvirea Dreptului, purtător de cuvânt al MAE, funcţie pe care a deţinut-o până în 1995. A absolvit în 1994 cursul despre instituţii democratice al NATO. Între timp, a mai preluat şi funcţia de director general al Direcţiei Generale Asia, America Latină, Orientul Mijlociu şi Africa (1994), respectiv al Direcţiei Generale Europa, America de Nord, Asia, America Latina Orientul Mijlociu şi Africa (1995) din cadrul MAE. Un an mai târziu, în 1996, Mircea Geoană este numit ambasadorul României în Statele Unite, devenind astfel, la 37 de ani, cel mai tânăr ambasador din corpul diplomatic român. În martie 2000 i-a fost acordat rangul diplomatic de ambasador. Şi-a completat, în 1999, studiile, absolvind Programul de dezvoltare managerială al Grupului Băncii Mondiale la „Harvard Business School” şi a fost doctorand în economie mondială la Academia de Studii Economice din Bucureşti. A fost, de asemenea, profesor la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative şi la Universitatea „Nicolae Titulescu” din Bucureşti.
În decembrie 2000 el devine, pentru patru ani, ministrul afacerilor externe în guvernul Năstase. A fost considerat unul dintre cei mai buni miniştri ai acestui guvern. După pierderea alegerilor pentru Primăria Capitalei în 2004, a fost nominalizat candidat al PSD pentru funcţia de premier, în tandem cu Adrian Năstase. După pierderea alegerilor prezidenţiale de către Adrian Năstase a devenit un candidat redutabil la conducerea partidului, pe care a şi câştigat-o în martie 2005, într-o confruntare între proiectul său european şi progresist, şi aripa conservatoare a lui Ion Iliescu. În cursa pentru preşedinţia PSD Mircea Geoană a întrunit 964 de voturi pentru şi 541 de voturi împotrivă, iar contra-candidatul său, Ion Iliescu, a obţinut 530 voturi pentru şi 975 împotrivă.
Mircea Geoană este căsătorit cu Mihaela Geoană, născută în 26 februarie 1962, de profesie arhitect, cu care are doi copii: Ana Maria şi Alexandru. Mihaela Geoană este din aprilie 2007 preşedinta Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România şi, de asemenea, preşedinta fundaţiei „Renaşterea pentru Educaţie, Sănătate şi Cultură”, precum şi a ONG-ului „Millenium for Human Rights”. Soacra, Margareta, la rândul ei, conduce fundaţia „Tinerii României”.
Oficial, printr-o controversată declaraţie de avere, el a recunoscut un teren intravilan de 1.000 mp, un Volkswagen din 2001, o jumătate de apartament din 1988, conturi în România de 17.965 dolari şi 100 milioane lei şi un cont în SUA, de 175.000 dolari. Întrebat asupra provenienţei celor 192.000 de dolari din conturile sale, Geoană a declarat că ei provin din banii câştigaţi ca bursier la şcoala de Administraţie Franceză (1991-1992) şi din salariul pe care l-a avut ca ambasador în SUA. Fostul preşedinte Emil Constantinescu a declarat pentru un cotidian central: „Nu se pot face economii de acest gen. Am multe cunoştinţe care lucrează în mediul diplomatic şi care au venituri comparabile cu cele pe care Mircea Geoană le-a avut în Statele Unite. Mi-au spus că e greu, e chiar imposibil să strângi mai mult de 11.000, maximum 15.000 de dolari în patru ani. Toţi mi-au mărturisit asta”. În contul lui Mircea Geoană a fost trecut şi un teren din Buşteni, a cărui valoare este de aproximativ 450.000 de dolari. Terenul aparţine însă socrilor lui Mircea Geoană şi a fost obţinut printr-un schimb cu Romsilva, condusă de pesedistul Gheorghe Gavrilescu. Soţii Costea au cedat Regiei Pădurilor 5.000 mp în localitatea Băneşti şi au primit în schimb, în baza Legii nr. 69/1991, un teren de 4.000 mp în cartierul Zamora din Buşteni. De asemenea, faptul că Ion Iliescu l-a numit la un moment dat “prostănac”, l-a stigmatizat pe toată perioada sa de cariera politică.
Mircea Geoană a fost menţinut pe întreaga durată a presedintei lui Emil Constantinescu, ca ambasador în Statele Unite. Una dintre explicaţii a fost aceea că Geoană a reuşit să se facă plăcut la Washington, soţii Geoană fiind persoane prezentabile şi inteligente, care ştiu să întreţină o discuţie în limba engleză. S-a mai spus, la fel, că după ce a aflat că Emil Constantinescu a câştigat alegerile din 1996, Mircea Geoană i-a trimis acestuia o scrisoare prin care şi-ar fi exprimat bucuria că, în sfârşit, „am scăpat” de „stafiile trecutului” sau „de cancerul democraţiei româneşti”. Scrisoarea, trimisă prin fax preşedintelui Constantinescu, l-ar fi determinat pe acesta să-l menţină la Washington pe ambasadorul Geoană. Deşi, în mai multe rânduri, s-a evocat existenţa acelui răvaş, până în prezent nimeni n-a reuşit să producă dovada că ar fi existat.

CRIN ANTONESCU
George Crin Laurenţiu Antonescu (n. 21 septembrie 1959, Tulcea) este un politician român, în prezent preşedintele Partidului Naţional Liberal (PNL). El este candidatul din partea PNL la alegerile prezidenţiale din România (2009). Este un membru al Senatului de la alegerile legislative din 2008. Între 1996 şi 2008, a fost un membru al Camerei Deputaţilor şi liderul delegaţilor din partid între 2007 şi 2008.
Antonescu s-a născut în Tulcea, Judeţul Tulcea într-o casă dezafectată. A fost crescut de tatăl său, care l-a încurajat să studieze la Facultatea de Istorie şi Filozofie la Universitatea din Bucureşti, pentru a deveni profesor de istorie. În 1985, a absolvit Universitatea Bucureşti, Departamentul Istorie-Filozofie. În urma atacurilor din partea jurnalistului Ioan T. Morar, Crin Antonescu a declarat că a repetat doi ani în timpul facultăţii, odată ca un gest de nonconformism faţă de sistemul comunist, şi a doua oară pentru că a dorit să ramână în Bucureşti alături de soţia încă studentă.
După absolvire în 1985, Crin Antonescu a început să predea istoria, lucrând ca profesor de istorie în comuna Soleşti, judeţul Vaslui. Mai târziu s-a întors în Tulcea, continuându-şi activitatea didactică în comuna Niculiţel până în 1989, unde a predat istoria şi limba franceză. Antonescu a lucrat ca şi curator pentru Muzeul de Istorie şi Arheologie din Tulcea din 1989 până în 1990, când şi-a reînceput activitatea didactică la liceul “Spiru Haret” din Tulcea, înainte de a fi ales deputat.
După ce a intrat în Partidul Naţional Liberal, Antonescu a ajutat la organizării ramurii din Tulcea a partidului. În 1995, a fost ales vicepreşedinte al PNL şi mai apoi, liderul delegaţiei liberale din Camera Deputaţilor, menţinând această funcţie pentru două mandate neconsecutive. În timpul activităţii sale din Camera Deputaţilor, a fost membru al Comisiei pentru educaţie, tineret şi sport, Comisia pentru afaceri externe şi Comisia de cultură, arte şi media A iniţiat un pachet de reforme, cea mai remarcabilă fiind renta viageră oferită atleţilor cu performanţe Olimpice semnificative.
Din 20 martie 2009, Crin Antonescu este preşedintele Partidului Naţional Liberal, şi candidatul oficial la preşidenţie din partea acestei formaţiuni. În urma unui sondaj efectuat în septembrie 2009, Crin Antonescu este situat pe locul 2 în preferinţele românilor pentru alegerile prezidenţiale din 2009.
Prima soţie a lui Antonescu s-a sinucis în 2004 din cauza suferinţei provocate de cancer. Perechea are o fiică, Irina, născută în 2001. În iunie 2009, Antonescu a anunţat că se va căsători cu colega de partid, Adina Vălean, care a divorţat de soţul său cu un an înainte. Cei doi s-au căsătorit pe 25 septembrie 2009.

CORNELIU VADIM TUDOR
Corneliu Vadim Tudor (născut pe 28 noiembrie 1949, la Bucureşti) este un scriitor, politician şi jurnalist român. Este fondatorul şi preşedintele Partidului România Mare. A fost discipolul lui Eugen Barbu. A scris numeroase poeme în care ridica în slăvi cuplul dictatorial, pe Elena şi Nicolae Ceauşescu (Vezi: Antologia ruşinii),de asemenea a mai evocat în poeziile sale iubirea pentru mamă,fapte istorice,natura. Lui Vadim îi place fotbalul; este fan al echipei de fotbal Steaua Bucureşti.
* 1967 - absolvă cursurile liceale
* 1971 - licenţiat al Facultăţii de Filosofie a Universitaţii Bucureşti cu o teză despre Sociologia Religiei
* 1975 - urmează cursurile Şcolii de Ofiţeri de Rezervă din Bucureşti
* 1978-1979 - bursa premiului internaţional Herder; studiază istoria la Viena.
A fost senator în Parlamentul României din 1992. La alegerile generale din 1996 a candidat pentru funcţia de preşedinte al României, clasându-se pe locul 5 din 16 candidaţi. În 2000, a candidat la Preşedinţia României, ajungând în turul doi, unde a obţinut 33,17% din voturi.

A înfiinţat revistele România Mare, Politica şi ziarul Tricolorul.
A fost frecvent acuzat de xenofobie , homofobie şi antisemitism,acuzaţiile nefiind niciodată dovedite. În ultimii ani însă, discursul său s-a temperat, adoptând o poziţie pro-europeană şi filosemită.
De asemenea, Vadim Tudor a fost dat în judecată în mai multe cazuri de insultă şi calomnie, în urma pamfletelor apărute, fie sub semnătura sa, fie sub pseudonimul Alcibiade, în revistele România Mare şi Politica. A publicat peste 10 volume de poezie şi publicistică, unele editate şi în franceză, engleză şi arabă, şi a scris piese de teatru. Carti publicate; -Poezii - Editura Eminescu,1977 -Epistole vieneze - Editura Eminescu,1979 -Poeme de dragoste,ura si speranta Editura Eminescu,1981 -Idealuri-Editura Eminescu 1983 -Saturnalii- Editura Albatros,1983 -Istorie si Civilizatie- Editura Eminescu , 1983 -Mindria de a fi romani- Editura Sport-Turism, 1986 -Miracole-Editura Albatros,1986 -Carte romaneasca de invatatura- Editura Fundatiei Romania Mare 1990, 1991 si 1992 - Jurnal de vacanta, 1996 Editura Fundatiei Romania Mare -Poems-Editura Aggi, Torino,1998 - Piesele de teatru radiofonic; Colindul puiului de cerb-1968, Secerisul de iarna-1976 Domnul Tudor din Vladimiri-1977 Adevarul la puterea I-a, 1977 -Piesa de teatru,Toata lumea stie fotbal,Teatrul Constantin Tanase, premiera dec. 1989. -Scenariul filmului-Triunghiul Mortii
Limbi străine
Italiana, Franceza , Engleza
În ultimii ani foarte mulţi lideri au părăsit partidul PRM, printre care: Corneliu Ciontu, Lia Olguţa Vasilescu, Daniela Buruiană, Codrin Ştefănescu (a revenit în PRM în 2009), Anghel Stanciu, Dorel Onaca, Dan Claudiu Tănăsescu (a revenit în PRM în 2009). Cea mai răsunătoare plecare este cea a lui Corneliu Ciontu, considerat unul dintre cei mai de încredere oameni ai liderului PRM. Atât de apropiat încât, în martie 2005, Vadim Tudor s-a retras de la şefia partidului şi i-a predat-o lui Ciontu. Şefia acestuia a durat însă mai puţin de trei luni. În iunie 2005, Vadim Tudor a revenit la conducere, iar Ciontu a fost forţat să părăsească atât preşedinţia, cât şi partidul. Odată cu el au plecat însă şi vicepreşedintele Anghel Stanciu şi zece parlamentari. După plecarea lui Ciontu, Vadim l-a numit pe acesta în comunicatul de presă prin care declara că l-a dat afară din partid: „electrician pensionar şi analfabet”, „care nu ştie nici o limbă străină”, ”fost activist PCR la sectorul 5”, „personaj mediocru pe care l-am instalat, provizoriu, în locul meu pentru că nu găsisem altul mai prost printre cei care îmi duceau servieta”.
De-a lungul timpului, din preajma lui Vadim au plecat mulţi alţii care au devenit extrem de înjuraţi: Radu Teodoru şi Dan Ioan Mirescu (membri fondatori) au plecat la mijlocul anilor ’90, după ce au fost acuzaţi de hoţie. Puţin mai târziu au plecat Codrin Ştefănescu şi Dorin Lazăr Maior, care au devenit din „vajnici revoluţionari“, „gunoaie politice“, „handicapaţi“ sau „maimuţoi“. În 2009, Codrin Ştefănescu s-a reîntors în Partidul România Mare. La fel a fost şi cu Ilie Neacşu şi Sever Meşca, foşti membri care, după plecarea din PRM, au scris o carte despre viaţa în partid şi relaţia cu Vadim. Aceştia au fost calificaţi drept „indivizi fără caracter“ şi „infractori neruşinaţi“.

Compania israeliană de publicitate “Arad Communication” a coordonat campania electorală a P.R.M. Vadim şi-a cerut iertare în public faţă de poporul israelian, deoarece a publicat o serie de articole considerate antisemite, şi a construit în oraşul Braşov, prin intermediul Fundaţiei România Mare, o statuie a liderului politic israelian Itzhak Rabin. După mai puţin de un an de colaborare, Vadim a renunţat la contractul cu “Arad Communication”. Contractul a costat în jur de un milion de dolari americani. Vadim ar fi dorit să meargă la Zidul Plângerii de la Ierusalim ca să-şi ceară iertare pentru greşelile trecutului faţă de poporul Israel.
După alegerile din 2004, israelianul de origină română Nati Meir a fost ales membru al Camerei Deputaţilor din partea P.R.M. Ulterior, au intervenit conflicte între Vadim şi Nati Meir, deputatul de origine israeliană acuzând faptul că în ziarul Tricolorul ar fi apărut un articol antisemit.
Senatorul Corneliu Vadim Tudor, împreună cu Fundaţia “România Mare”, a iniţiat şi programul umanitar Cina Creştină. P.R.M. nu a reuşit în noiembrie 2008 să treacă pragul electoral de 5% pentru a intra în Parlamentul României.
Doctrina:
Doctrina Naţională - are în vedere, concomitent, studierea, cunoaşterea şi popularizarea marilor valori naţionale româneşti, a poziţiei naţiunii române în lume, identificarea relaţiilor şi interdependenţelor în care este implicată.

Valori: social-democrate şi creştin-democrate.
Obiective principale
* 1. stoparea prăbuşirii economice şi sociale a ţării şi diminuarea coeficientului de risc de ţară
* 2. asigurarea condiţiilor pentru o creştere economnică reala şi durabilă
* 3. stabilizarea şi relansarea producţiei
* 4. eliminarea treptată a blocajului financiar
* 5. relansarea exporturilor
* 6. realizarea unei protecţii sociale reale
Integrarea europeană
Guvernul va practica deschiderea faţa de toate naţiunile lumii, cu care doreşte să întreţină şi să dezvolte relaţii de prietenie în folosul reciproc al parţilor.
Reforma instituţională
Proprietate
Politica fiscală - Restructurarea sistemului de impozite şi taxe pentru reprimarea evaziunii fiscale şi vamale - Conditionarea salariului echipelor manageriale din societaţile comerciale cu capital majoritar de stat de realizarea profiturilor planificate Dezvoltarea economică - Infiinţarea Agenţiei Naţionale de Evaluare a Societaţilor Comerciale - Elaborarea unor programe speciale de restructurare şi privatizare a marilor unitaţi industriale - Eliminarea situaţiilor de monopol - Accentuarea rolului pe care statul trebuie sa îl aibă procesul de privatizare - Scutirea totală de impozit a profitului reinvestit şi scutirea partiala de impozit pe profitul obţinut din exportul de produse si servicii
Politica comercială - Recaştigarea pieţelor tradiţionale (CSI, Orient, Asia, Africa si America de Sud) - Renegocierea condiţiilor de aderare a Romaniei la unele organizaţii economice internaţionale (spre exemplu CEFTA) - Exercitarea de către stat a unui control riguros în ceea ce priveşte exportul unor materii prime deosebit de valoroase (lemn şi cherestea, marmură, fier vechi etc.) - Relansarea exporturilor de tehnică militară - Instituirea unor contingente la import pentru acele marfuri care, fie sunt produse în ţară, fie nu sunt de prima necesitate Protecţie socială - Elaborarea unor programe de reconversie şi integrare profesională pentru şomeri - Obligarea persoanelor care beneficiază de ajutoare sociale sau de şomaj sa presteze lunar un numar minim de ore în cadrul colectivitaţii in care locuiesc - Sprijinirea de către stat a tinerilor pentru dezvoltarea unor afaceri proprii - Subvenţionarea cheltuielilor de transport pentru marfurile de prima necesitate - Reformarea sistemului de asigurări sociale şi dezvoltarea fondurilor de pensii - Relansarea construcţiilor de locuinţe prin utilizarea creditului ipotecar
Sănătate - Descentralizarea atribuţiilor Ministerului Sănătăţii şi direcţiilor sanitare judeţene - Fiinţarea concomitentă a reţelei sanitare a MS şi a reţelelor sanitare proprii ale MapN, MI, SRI, SPP etc. - Facilitarea înfiinţării de cabinete şi spitale private - Ierarhizarea unitaţilor spitaliceşti

GEORGE BECALI
George Becali, cunoscut şi ca Gigi Becali (n. 25 iunie 1958, satul Zagna, judeţul Brăila) este patronul echipei Steaua Bucureşti, om de afaceri şi politician român.
George Becali s-a născut la data de 25 iunie 1958, în satul Zagna (judeţul Brăila) într-o familie de origine aromână, care a fost deportată în Bărăgan, de autorităţile comuniste, datorită asocierii cu fasciştii din Garda de Fier înainte de cel de-al doilea război mondial.
După evenimentele din 1989, s-a lansat în afaceri, având, în prezent, o avere estimată la aproape 3 miliarde de dolari (ocupă locul 2 în Topul celor mai bogaţi români, întocmit de revista „Capital”). În prezent, este preşedinte al Consiliului de Administraţie al F.C. Steaua S.A. Bucureşti, acţionar majoritar la F.C. Steaua S.A. Bucureşti, la Avicola Iaşi şi la Uzina Mecanică Drăgăşani. Marea parte a averii sale provine din investiţii imobiliare.
George Becali s-a remarcat atât prin funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie al Clubului de Fotbal Steaua Bucureşti şi calitatea de acţionar majoritar al acestuia, dar şi prin ascensiunea politică (fiind cotat cu cca 10-15% cota de încredere în unele sondaje de opinie).
A organizat acţiuni de binefacere, a construit biserici, s-a remarcat în acest sens prin donaţia de câteva milioane de euro făcută către bisericile ortodoxe româneşti de la Muntele Athos, precum şi construirea unui sat pentru sinistraţii de la Vadu Roşca (jud. Vrancea), Rast (jud. Dolj) şi Arbore (jud. Suceava).
În 2000 a candidat pentru Camera Deputaţilor din partea unei asociaţii a italienilor din România, ratând cu puţin intrarea în Parlament .
A preluat Partidul Noua Generaţie de la un fost primar al Bucurestiului, a cărui preşedinte este din 10 ianuaie 2004. În anul 2004, a participat la alegerile pentru preşedinţia României, fiind candidatul acestui partid. A obţinut 1,77% din opţiunile de vot[5]. La alegerile europarlamentare din 25 noiembrie 2007, s-a aflat pe prima poziţie pe lista PNG, dar partidul său s-a aflat la mică distanţă sub pragul electoral. Din aprilie 2009, membru PRM, candidat pentru europarlamentare.
George Becali este un om controversat, face o politică populistă şi îşi face pe larg cunoscută ideologia ultra-naţionalistă, afirmând că stânga politică ar fi unealta “Diavolului”. Este cunoscut şi din pricina faptului că îşi întoarce deseori declaraţiile. Un exemplu este aducerea fotbalistului brazilian Élton Jose Xavier Gomes în Ghencea. La sosirea acestuia la Bucureşti George Becali l-a lăudat mai multor ziare şi agenţii sportive, ca şi celor de televiziune. Cu numai 2 luni mai târziu, nejustificat de prestaţia sa, Élton a fost criticat dur de acelaşi Becali, care apoi a declarat că „Élton e circar şi nu are ce să mai caute la Steaua”.
Populiste sunt şi apariţiile lui la televizor, unde la programe politice refuză a răspunde la întrebările dictate de crainici, încercând să preia controlul şi folosind expresii ieşite total din afara contextului, atacând personaje politice şi comparându-se cu foşti domnitori ai unităţilor politice române (cu Mihai Viteazul, numindu-se voievod etc.) De altfel, Becali a avut probleme cu justiţia datorită folosirii imaginii lui Mihai Viteazul, dintr-un film regizat de Sergiu Nicolaescu, avându-l ca actor principal pe Amza Pellea, pentru campania sa electorală.
A atras atenţia asupra sa şi prin agresiunea verbală împotriva unui jurnalist, Becali exprimându-şi printr-o serie de înjurături nemulţumirea faţă de postul Antena 1, condus de unul dintre adversarii săi politici, Dan Voiculescu. Chiar a pretins ca unele dintre ele să fie publicate a doua zi în ziar, cu cenzura de rigoare.
Pentru că a nu a respectat ordinele lui Gigi Becali privind poziţia în teren a lui Mirel Rădoi (intervenţia patronului în alcătuirea echipei nu este ceva normal în fotbalul civilizat), antrenorul Gheorghe Hagi a fost aproape de a fi demis, dar Becali s-a răzgândit doar fiindcă Hagi este naşul său, după propriile declaraţii ale lui Becali. În cele din urmă, Hagi şi-a dat singur demisia, punând gestul său pe seama comportamentului lui Becali, pe care l-a acuzat de un comportament nedemn faţă de Steaua.
În data de 7 mai 2008 DNA Cluj a reţinut cinci prsoane din anturajul lui Gigi Becali care aveau asupra lor suma de 1,7 milioane de euro, sumă care se presupune că era destinată jucătorilor de la U Cluj în caz că nu pierdeau întâlnirea cu CFR Cluj. Becali însă afirmă că banii erau destinaţi cumpărării de bomboane.
În data de 2 aprilie 2009, George Becali a fost ridicat cu mandat de arestare de la domiciliul său din cartierul Pipera din Bucureşti sub învinuirea de lipsire de libertate ilegală şi a fost prezentat Judecătoriei sectorului 1 al Capitalei. Completul de judecători, după mai multe ore de deliberări a hotărât arestarea preventivă pe un termen de 29 de zile al lui George Becali împreună cu alţi patru complici făptuitori: Cătălin Zmarandescu, Ştefan Dediu, Nicolae Dumitraşcu şi Dumitru Beciual. Avocaţii celor arestaţi au declarat imediat recurs împotriva sentinţei judecătoreşti. Recursul la măsura arestării preventive a celor cinci învinuiţi s-a judecat în data de 6 aprilie 2009 de către un complet de trei judecători ai Tribunalului Bucureşti. Avocaţii celor învinuiţi, iniţial au solicitat recuzarea completului de judecată, procedură care a condus la suspendarea temporară a procedurii, după deliberarea Consiliului Tribunalului s-a adopotat măsura respingerii solicitării învinuiţilor. Judecarea de fond a cauzei s-a reluat în după amiaza zilei de 6 aprilie de acelaşi complet. Verdictul tribunalului a fost dat seara târziu şi a constat în respingerea recursului formulat de cei învinuiţi, respectiv menţinerea deciziei iniţiale, din care s-a reţinut motivarea judecătoriei Sectorului 1: …organele judiciare sunt singurele abilitate să efectueze cercetări pentru aflarea adevărului, iar neacceptarea acestui principiu ar însemna pentru toţi cetăţenii că au posibilitatea de a-şi face singuri dreptate, prin sancţionarea unei fapte ilicite prin comiterea unei alte fapte ilicite.

SORIN OPRESCU
Sorin Mircea Oprescu (n. 7 noiembrie 1951, Bucureşti) este un politician român, de profesie medic chirurg. Actualmente este Primar General al Municipiului Bucureşti. A fost senator de Bucureşti în legislatura 2000-2004, apoi 2004-2008, din partea PSD şi Primarul Capitalei din 2008. În timpul facultăţii a fost membru marcant al Asociaţiei Studenţilor Comunişti din România.
A candidat de două ori la funcţia de primar al municipiului Bucureşti. În 1998 a fost învins în al doilea tur de scrutin de Viorel Lis (CDR), iar în 2000 de Traian Băsescu (Partidul Democrat).
Pe 21 aprilie 2008 şi-a dat demisia din PSD, pentru a candida ca independent pentru funcţia de primar general al municipiului Bucureşti, pe care a şi câştigat-o în al doilea tur de scrutin al alegerilor locale din 15 iunie.
În 2009 s-a lansat în campania pentru alegerile prezidenţiale din acel an, având drept semn electoral un soare albastru înscris într-un cerc.
CV-ul lui Sorin Oprescu
Date personale:
• Data si locul nasterii: 7 noiembrie 1951, Bucuresti
• Starea civila: divortat, un copil
• E-mail: sorin.oprescu@senat.ro

Studii:
Facultatea de Medicina Generala

Activitate profesionala:
• Profesor Universitar Doctor - Universitatea de Medicina si Farmacie
“Carol Davila”
• Medic – Spitalul Clinic Universitar Bucuresti
• Presedinte – Colegiul Medicilor din Municipiul Bucuresti
• Director – Spitalul Clinic Universitar Bucuresti
• Director – Spitalul Universitar de Urgenta „Elias” Bucuresti

Activitate stiintifica si publicistica:
Peste 200 de articole publicate in tara si in strainatate

Activitate politica:
• 2004 – prezent – Senator de Bucuresti, ales pe listele PSD
• 2000 – 2004 - Senator de Bucuresti, ales pe listele PSD
• 1995 – 2008 - Membru PSD ( a demisionat pe 21 aprilie 2008)

CONSTANTIN NINEL POTIRCA
* Constantin Ninel Potirca s-a născut la 20 noiembrie 1967 în oraşul Târgu-Jiu, judeţul Gorj, fiind rrom din neam de corturari. Ca nativ al zodiei Scorpion demonstrează ca cea mai puternica dorinţa a sa este sa transforme, principalele calităţi fiind: loialitatea, determinarea şi curajul. Implicarea în domeniul afacerilor, în politica şi cultura începe imediat după anul 1989.
* Apropiat de fenomenul cultural, a iniţiat apariţia publicaţiei “Nomazii”. Sponsorizează editarea unor publicaţii de cultură cu specific etnic cum ar fi „Haz”. De asemenea, a sponsorizat şi încurajat apariţia cărţilor “Cronici Ţiganeşti” şi “Povestirile Şatrei”, scrise de autorul Alexandru Doru Şerban, organizând şi manifestări ample pentru lansarea lor şi contribuind astfel la promovarea culturii scrise despre etnie; seria volumelor publicate de scriitorul Al. Doru Şerban (în număr de 5 până în prezent şi două cărţi pentru copii), autor cu care păstrează o colaborare fructuoasă, a determinat primirea, drept mulţumire pentru susţinerea activităţii sale creatoare din partea scriitorului Al. Doru Şerban, a drepturilor de autor pentru volumele publicate;
* Cărţile şi publicaţiile editate sau sponsorizate, începând cu publicaţia “Nomazii”, cu producerea filmului documentar “Amintirile Şatrei” (premiat la câteva festivaluri internaţionale de specialitate), documentar ce reprezintă o artă, desăvârşită prin tot ceea ce surprinde … un spectacol al emoţiilor şi al trăirilor cutremurătoare, fără dubiu un documentar inedit pe întreg mapamondul, cu atât mai mult cu cât ei înşişi, rromii căldărari din Târgu-Jiu, au scris scenariul, au regizat, au interpretat şi au produs ,,Amintirile Şatrei”, fără suport financiar sau moral din afara comunităţii lor şi continuând cu susţinerea apariţiei revistei omonime a Cenaclului Umoriştilor Gorjeni “Hohote”, care în ziua de 6 septembrie 2009 va împlini 14 ani de la publicarea primului număr, fiind singura revistă de umor gorjean (publicaţia apărută în 1995 a pus bazele Cenaclului de Umor din Târgu-Jiu, care de-a lungul timpului a stimulat şi motivat editarea mai multor cărţi de umor, unele dintre acestea fiind traduse în limba engleză sau germană) sunt acţiuni ce se înscriu în acelaşi registru al mecenatului cu componenta etnica la nivel local şi naţional;
* Pe lângă acţiunile culturale, persoana complexă, este preocupat de soarta rromilor din România şi, astfel, in perioada anilor 2000-2003, înfiinţează o grădiniţă, aceasta fiind frecventată de 33 copii rromi şi continuă acţiunile cu componenta socială prin contractele de sponsorizare pentru şcoli, licee şi persoane fizice, şi acţiunile de sponsorizare a clasei Dnei. educatoare Luca Luminiţa din cadrul Grădiniţei Partidei Rromilor din Cartierul C.A.M. al Mun. Tg. Jiu, acordă sprijin financiar periodic bisericii din Cartierul Meteor al Mun. Tg. Jiu pentru buna desfăşurare a acţiunilor acestei instituţii, a sponsorizat şi activitatea sportivă a rromilor nomazi din Târgu-Jiu, susţinând echipa de fotbal „Romsia”, participanta la campionatul naţional al rromilor nomazi, competiţie la care a învins echipele din Sibiu, Vâlcea, Olt si Mehedinţi.
* Pe plan politic, reuşeşte împreună cu alţi colaboratori să organizeze, la Târgu-Jiu, două congrese naţionale ale rromilor, fiind şi vicepreşedinte al Uniunii Rromilor Creştini din România.
* Obţine succese foarte mari şi in afaceri, fiind administrator şi director general al mai multor societăţi comerciale. Intră în topul naţional al firmelor, ediţia a IX-a, 2002 si primeşte diploma de onoare în baza rezultatelor economico-financiare pentru anul 2001. În 2002 intră în topul întreprinderilor mici si mijlocii, unde i se acordă brevet pentru performanţele economico-financiare, domeniul Comerţ, categoria Întreprinderi mijlocii.
* Ferma piscicolă înfiinţata în Loc. Ciuperceni din Jud. Dolj, unde în cel mai scurt timp se vor demara lucrări de reamenajare şi dezvoltare a acesteia pentru destinaţia sa iniţială, respectiv aceea de fermă piscicola populată cu specii adaptate la mediul specific, în acest sens având în lucru un proiect de dezvoltare precum şi un studiu de fezabilitate privind activitatea ce urmează a fi desfăşurată, în vederea dezvoltării în condiţii optime a proiectului, fabrica de cărămida din Loc. Tg. Cărbunesti din Jud. Gorj, domeniul principal de activitate fiind reprezentat de fabricarea cărămizilor, ţiglelor şi a altor materiale pentru construcţii din argilă arsă, având o tradiţie locală binecunoscută începând cu anul 1935 (în prezent fabrică se află în plin proces de modernizare şi retehnologizare, fiind achiziţionată o parte din echipamente şi presa de origine italiană, şi finalizat în proporţie de 90 % cuptorul tip tunel cu o lungime de 100 m; proiectul prevede o capacitate de producţie de aprox. 6 mil. de cărămizi tip poroterm pe an şi o capacitate de ocupare a forţei de muncă de 50 - 60 de angajaţi), complexul turistic în plin proces de modernizare din zona Tismana, cu o capacitate de cazare de 25 de camere, lac de agrement, ştrand cu bazin sportiv şi piscina pentru adulţi, teren de tenis, proiectul prevăzând şi realizarea unui teren de fotbal, extinderea numărului locurilor de parcare, etc., şi mărirea capacităţii de cazare, în vederea acoperirii într-o mai mare măsura a nevoilor socio-umane din regiune (locuri de muncă, oportunităţi de dezvoltare socială prin înfiinţarea unor mici ateliere de producţie pentru susţinerea comerţului cu specific turistic, etc.) constituie baza succesului incontestabil în sectorul economic.
* A participat la forumuri economice internaţionale, cum ar fi cel Polonez din Octombrie 2005, un preambul la Forumul Mondial din Wroczlaw (Polonia) din 2006, o reuniune economică la nivel de guverne şi patronate pentru promovarea economico-socială a firmelor din România pe piaţa poloneză şi europeană.
* Toate aceste succese au determinat alegerea lui Constantin Ninel Potirca în funcţia de preşedinte al Patronatului Oamenilor de Afaceri Rromi din România şi ulterior în Consiliul Naţional al U.G.I.R. – 1903 şi în Delegaţia României la E.R.T.F. – Forumul European al Rromilor şi Nomazilor, considerat Parlamentul European al rromilor. P.O.A.R.R. a luat fiinţa la iniţiativa sa, fiind susţinut de un grup de oameni de afaceri rromi, afiliat la U.G.I.R.-1903 din acelaşi an 2005. Conducerea Patronatului a urmărit construcţia unui dialog real şi eficient între reprezentanţii societăţilor comerciale conduse de manageri de etnie rromă şi instituţiile statului, mass-media şi societatea civilă. De asemenea, s-a considerat esenţială investiţia în dezvoltarea capacităţii manageriale a membrilor săi, numai în acest fel existând reale oportunităţi de extindere a domeniului de afaceri în rândul firmelor ce aparţin acestora.
* „ … Încearcă să nu fii un om de succes, ci un om de valoare!” (Albert Einstein)
* Acesta este sfatul pe care Albert Einstein l-a dat întregii omeniri şi fiecăruia dintre noi în parte, sfat pe care l-a ridicat la rang de deviză şi pe care se străduieşte sa-l urmeze prin fiecare acţiune pe care o iniţiază, prin fiecare angajament pe care şi-l asumă, prin fiecare proiect dus la bun sfârşit.

HUNOR KELEMEN
Hunor Kelemen (n. 18 octombrie 1967, Cârţa, Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară) este un politician de etnie maghiară din România, ales în legislatura 2000-2004 deputat de Harghita din partea UDMR.
Hunor Kelemen este candidatul propus de UDMR la alegerile prezindenţiale din 2009.
Despre mine
M-am născut la 18 octombrie 1967 în localitatea Cârţa, judeţul Harghita. Am desluşit tainele scrisului şi cititului la şcoala primară din Ineu, frecventând apoi gimnaziul la şcoala din Cârţa. Am fost membru în echipa de hockey a şcolii, iar alături de prietenii mei din copilărie „am pus în scenă” toate romanele cu indieni pe care le-am citit. Trăiesc şi în prezent în satul meu natal, o oază de linişte unde savurez momente de neuitat. Îmi reîncarc forţele cu aerul proaspăt de acasă atunci când timpul îmi permite şi nu sunt plecat în interes de serviciu la Cluj sau Bucureşti.
Târgu Mureş – Cluj Napoca
Am urmat liceul la Târgu Mureş unde am trecut cu bine de toate „bolile adolescenţei”. Pe atunci aveam părul lung, purtam jeansi strâmţi şi ascultam muzică rock zi şi noapte. În liceu mi-am dorit să fiu medic veterinar, astfel că am absolvit la Cluj Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. Încă din copilărie am îndrăgit literatura, iar cu filosofia am început să cochetez în timpul facultăţii de medicină veterinară. În 1993 am intrat la Facultatea de Filosofie a Universităţii Babeş-Bolyai, unde am absolvit în anul 1998. De atunci foarte mulţi mă întreabă care este relaţia dintre cele două facultăţi absolvite. Un om se poate simţi confortabil stăpânind ambele domenii – este răspunsul meu sincer.
După ‘89
În decembrie 1989 am început să învăţ libertatea care a sosit pe neaşteptate având calitatea de cofondator şi redactor-şef adjunct al revistei culturale Jelenlét). A fost o aventură interesantă, fiind pus în situaţia nu doar de a redacta şi de a vinde pe piaţă săptămânal o publicaţie ci şi de a asigura salariul echipei. În toamna anului 1990 m-am angajat la Studioul Teritorial Cluj al Societăţii Române de Radiodifuziune, unde am redactat emisiuni politice şi culturale. Între timp am colaborat şi la revista culturală Korunk. Împreună cu prietenii, am organizat un cerc literar şi am fost membru activ în câteva iniţiative considerate a fi inovative la acea vreme.
În politică …
Am debutat în viaţa politică în anul 1997. Povestea a început într-o duminică: a sunat telefonul şi am fost întrebat dacă nu cumva doresc să fiu secretar de stat UDMR în Ministerul Culturii. După ce am realizat că nu este o glumă matinală, am spus da şi peste câteva zile am plecat la Bucureşti să-mi ocup noul loc de muncă, unde am muncit patru ani.
Din 2000 sunt deputat UDMR de Harghita şi membru în comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, din 2005 sunt membru UDMR în Biroul Permanent al Camerei, iar din 9 iunie 2007 sunt preşedintele executiv al UDMR. Campaniile electorale pentru alegerile locale şi cele pentru Parlamentul European au constituit o etapă favorabilă de „încălzire” atât în calitatea mea de preşedinte executiv cât şi în cea de şef de campanie electorală.
La 27 iunie 2009 Consiliul Reprezentanţilor Unionali a decis ca eu să reprezint comunitatea maghiară la alegerile prezidenţiale din 22 noiembrie. În această campanie voi spune răspicat, că perioada de tranziţie care a început în 1989 a luat sfârşit. Avem nevoie de un nou mod de a face politică, avem nevoie de sinceritate, trebuie să exprimăm clar ce fel de viitor ne dorim.

Activitate literară
* În 1995 a apărut la Editura Kriterion volumul de versuri Mínuszévek (răsplătit în 1996 cu premiul pentru debut din partea Uniunii Scriitorilor din România) .
* În 1999 apare la Editura Mentor din Târgu Mureş romanul A madárijesztők halála.
* Un nou volum de poezii A szigetlakó a fost publicat în 2001 la Editura Pallas Akadémia din Miercurea Ciuc.
Creaţiile mele literare au apărut în numeroase publicaţii din România şi Ungaria.

CONSTANTIN ROTARU
Constantin Rotaru s-a născut la data de 23 iulie 1955, în satul Lăunele de Jos din comuna Dănicei (judeţul Vâlcea). A absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice din Bucureşti, apoi un masterat în Economie şi tehnici de comunicare economică, fiind de profesie economist.
A lucrat ca şef de secţie la Asociaţia Economică Intercooperatistă de Producţie Industrială din Vitomireşti (1976-1977), preşedinte al Cooperativei de Producţie, Achiziţie şi Desfacerea Mărfurilor din Dănicei (1977-1978) şi apoi ca şeful al Atelierului de Producţie SERIGRAFICĂ din cadrul Întreprinderii de Producţie, Prestări şi Construcţii din Râmnicu Vâlcea (1978-1990). În anul 1977 a devenit membru al Partidului Comunist Român.
După 1990, împreună cu mai mulţi colegi, înfiinţează o societate pe acţiuni ROTAREXIM SA Râmnicu Vâlcea unde îndeplineşte funcţia de director general (1990-1992). În acelaşi an, devine membru al Partidului Socialist al Muncii (PSM) şi preşedinte al Comitetului Judeţean Vâlcea al PSM. În legislatura 1992-1996, a fost ales în funcţia de deputat de judeţul Vâlcea, pe listele PSM (Partidul Socialist al Muncii). În această calitate, a fost membru al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor. În această perioadă, este ales ca membru al Comitetului Director al PSM (din 1992), iar în (1995) este ales membru al Biroului Executiv şi vicepreşedinte al PSM.
În anul 1996, revine ca director general al SC ROTAREXIM SA Râmnicu Vâlcea. În anul 2003 odată cu absorţia Partidului Socialist al Muncii de către PSD, el fondează Partidul Alianţa Socialistă (PAS).
La data de 5 aprilie 2004, a fost ales preşedinte al Partidului Alianţa Socialistă (PAS), la primul congres al acestei formaţiuni politice. După cum declara el la data alegerii, “Partidului Alianţa Socialistă (PAS) este continuatorul Partidului Socialist al Muncii, desfiinţat şi însuşit de către partidul de guvernămînt prin încălcarea legilor în vigoare”. El a afirmat că sistemul capitalist instaurat în România a adus “şomaj, inflaţie, bancrută frauduloasă, pe scurt jaf naţional”. [1], iar la Congresul al II-lea al Partidului Alianţa Socialistă (PAS) afirma că: “sistemul capitalist este un sistem generator de corupţie”.
Din anul 2004, Partidul Alianţa Socialistă(PAS) devine membru al Partidului Stânga Europeană(PSE), iar Constantin ROTARU este ales membru al Consiliului Preşedinţilor în Partidul Stânga Europeană. A candidat la alegerile parlamentare pentru Parlamentul European din 25 noiembrie 2007, fiind plasat pe primul loc pe lista Partidului Alianţa Socialistă (PAS).
Constantin Rotaru este căsătorit şi are un copil.
REMUS CERNEA
Remus Cernea (n. 25 iunie 1974) este activist român împotriva discriminării bazate pe credinţă sau religie, partizan al separării dintre Biserică şi Stat şi fondatorul asociaţiei umaniste şi seculariste Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă.În 2002 este absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti.În 1998 fondează Societatea Culturală Noesis, o organizaţie care a editat primele cărţi on-line româneşti şi enciclopedii multimedia dedicate culturii României.In 2009 este propus candidat pentru presedintia Romaniei din partea Partidului Vamaiot Anarhist.
Cernea consideră inacceptabilă coalizarea dintre politicieni şi Biserica Ortodoxă Română , care este puternic legată de Stat, deşi oficial se afişează principiul separării dintre cele două instituţii.Cu puţin înainte de izbucnirea Revoluţiei din 1989, organizează, cu mai mulţi prieteni, un grup clandestin de atitudine împotriva cultului personalităţii promovat de Ceauşescu.
Între 22 - 26 decembrie 1989, participă activ la numeroase momente fierbinţi ale Revoluţiei.
Adolescent fiind, asistă, de pe margine, ca observator fascinat de istoria care se derula în faţa ochilor lui, la toate mineriadele şi conflictele violente de stradă din Bucureşti, de la începutul anilor ’90, fiind martor al acelor scene marcate de brutalitate şi extremism.
Fondează Societatea Culturală Noesis, în 1998, cu scopul de a promova valorile culturale şi spiritul civic. În anul 2000 editează, alături de Cătălin Teniţă şi alţi câţiva prieteni, primele cărţi electronice din România şi, ulterior, primele enciclopedii multimedia consacrate unor repere culturale româneşti.
Editează şi enciclopediile multimedia dedicate lui Nichita Stănescu şi Ion Creangă. Realizează în 2005, în parteneriat cu Siveco Romania, primele lecţii multimedia de limba română pentru liceu şi gimnaziu, introduse în liceele din România în cadrul proiectului Asistent Educaţional pentru Licee - AEL.
A colaborat, în regim de parteneriat, în perioada 2001 - 2004, cu instituţii culturale de prestigiu, precum Academia Română, Muzeul Literaturii Române, Arhiva Naţională de Filme, Societatea Română de Radiodifuziune. A obţinut sponsorizări pentru proiecte culturale de la firme precum Microsoft România, Xerox, BRD, HVB Bank, Compaq.
În 1998, împreună cu trei colegi de la Filozofie şi Drept (printre care se numără şi Cătălin Teniţă) salvează Universitatea din Bucureşti de la confesionalizare, reuşind să oprească instalarea de icoane ortodoxe în amfiteatre şi construirea unei biserici ortodoxe în curtea facultăţii.
În 1999, în timpul războiului din fosta Iugoslavie a asistat pe viu, la Belgrad, la bombardamentele NATO. În timpul nopţilor petrecute în Iugoslavia trăieşte experienţa de a urmări apropierea unei rachete Tomahawk, exact pe direcţia hotelului de pe acoperişul căruia urmărea atacurile aeriene NATO şi răspunsul antiaerienei sârbeşti.
Este, totodată, bănuit că ar fi trimis de serviciile secrete ale unei “puteri neprietene” şi ameninţat cu moartea prin aruncarea de pe acoperişul hotelului. Riscă arestarea de către securitatea sârbă, fiind ajutat să evite reţinerea de către directorul hotelului care era cetăţean iugoslav de origine română.
În octombrie 2003 înfiinţează asociaţia umanistă şi secularistă Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă, alături de personalităţi civice precum Gabriel Andreescu, Mircea Toma, Smaranda Enache, Daniel Vighi, Emil Moise, William Totok, Liviu Andreescu. Asociaţia, al cărei director executiv a fost până în septembrie 2008, îşi propune să militeze pentru respectarea libertăţii de conştiinţă şi pentru respectarea principiului separării statului de biserică, în România înregistrându-se, după 1989, numeroase abuzuri în aceste privinţe .
În 2004, derulează cu succes campania Salvaţi Parcul Carol, salvaţi statul de drept în care are ca oponenţi Guvernul, Parlamentul şi Preşedinţia României toate aceste instituţii comiţând ilegalităţi pentru a împlini cererea Bisericii Ortodoxe de a construi Catedrala Mântuirii Neamului în Parcul Carol. Câştigă procesul cu Ministerul Culturii şi Cultelor la Curtea de Apel şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Organizează 7 acţiuni de protest în parc, derulează o campanie de presă, obţine sprijin internaţional din partea unor organizaţii umaniste, strânge semnături pentru petiţii adresate autorităţilor.
În martie 2008, organizează un protest în faţa Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului cerând reintroducerea teoriei evoluţionismului în manualele de biologie de liceu şi a capitolului referitor la Dumnezeu în manualele de filozofie.
Reprezintă Solidaritatea pentru liberatea de conştiinţă la Congresul Humanist Internaţional de la Budapesta (decembrie 2004) şi la Adunările Generale de la Paris (iulie 2005), New York (aprilie 2006) şi Washington DC ale International Humanist and Ethical Union şi la World Humanist Congress, ţinut concomitent cu Adunările Generale ale IHEU, la Paris în 2005 şi Washington DC în 2008.
În 2005 participă la un miting şi susţine campania Salvaţi Parcul Tăbăcăriei din Constanţa, ameninţat cu mutilarea pentru a se construi un mall şi o catedrală.
În 2006 derulează proiectul Monitorizarea educaţiei religioase în şcolile publice din România. În cadrul dezbaterilor privind retragerea simbolurilor religioase din şcolile publice participă la numeroase dezbateri publice la posturi de radio şi televiziune. Organizează proteste publice faţă de prevederile neconstituţionale ale Legii Cultelor.

Organizează concertul de protest din Piaţa Constituţiei din 28 octombrie 2006 împotriva cenzurii generate de Art. 13 (2) din legea cultelor (care stipulează că “În România sunt interzise orice forme acte, mijloace sau acţiuni de defăimare sau învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase”), concert la care participă peste 7000 de spectatori şi care a fost susţinut de: Luna Amară, Sarmalele reci, Raza, Buricul pământului, Altar, Vama, Florin Chilian, Ţapinarii, Implant pentru refuz.
Realizează ample coaliţii de organizaţii neguvernamentale pentru susţinerea lui Emil Moise în demersul făcut către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru sensibilizarea clasei politice să nu voteze legea cultelor şi art 13(2) al acesteia în forma votată în cele din urmă şi împotriva campaniei suburbane derulate în licee de către ANAF.
Remus Cernea susţine proteste ale cetăţenilor din capitală şi din alte localităţi faţă de o serie de abuzuri ale autorităţilor centrale sau locale, precum Roşia Montană.
Publică articole în reviste precum 22, Observator Cultural, Le Monde Diplomatique (ediţia română), Dilema Veche. În perioada iulie – septembrie 2007 a prezentat în fiecare vineri dimineaţa, la ora 11.30, un editorial pe Radio România Cultural.
Publică volumul de publicistică „Manifest împotriva becalizării României”, Editura Tritonic 2007.[15]
Realizează un studiu comparativ despre sistemele electorale ale tuturor ţărilor din Uniunea Europeană versus sistemul electoral românesc evidenţiind numeroasele vicii profunde ale acestuia din urmă.[16]
Iniţiază o plângere la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în privinţa unei grave discriminări între competitorii electorali conţinută de legea privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului.

Din iulie 2008 iniţiază procedurile de înfiinţare a Asociaţiei Umaniste Române. În septembrie 2008 organizează cu Asociaţia Umanistă Română un protest în faţa Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului împotriva îndoctrinării religioase în şcolile din România şi declanşează o campanie civică pe această temă.
Pe 27 august 2009, îşi anunţǎ candidatura la preşedenţie din partea Partidului Verde.
Remus Cernea obţine, cu Societatea Culturală Noesis, cea mai înaltă distincţie a Industriei Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, decernată la Palatul Cotroceni de Preşedintele României, Ion Iliescu, pentru cele mai bune produse culturale multimedia din România pe anul 2002 - Enciclopediile virtuale I.L. Caragiale şi C. Brâncuşi. Societatea Culturală Noesis a fost nominalizată (în 2002) la premiile Internetics pentru cel mai bun site cultural din România.
Asociaţia Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă, este nominalizată la Gala Societăţii Civile pe anul 2004, la premiul pentru cea mai bună campanie din România şi la premiul pentru secţiunea Comportament civic şi participare publică.
Asociaţia obţine finanţări pe proiecte din partea Fundaţiei pentru o Societate Deschisă, Ambasada Olandei, Institute for Humanist Studies.
Rezoluţia propusă şi elaborată de Remus Cernea, “Threats to the status of science and social-humanistic disciplines in education” este votată la Washington D.C. în 8 iunie 2008 de Adunarea Generală a International Humanist and Ethical Union – cea mai importantă organizaţie umanistă mondială.
Pentru campania împotriva confesionalizării Universităţii din Bucureşti, este numit în presa satanist-ateu.
În anul 1997, ca protest faţă de excesele naţionaliste şi xenofobe ale unor politicieni precum: Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Funar, George Pruteanu sau Adrian Păunescu, Remus Cernea intră în mod simbolic în UDMR, deşi este de naţionalitate română.

OVIDIU CRISTIAN IANE
S-a nascut în Craiova, pe 12 Octombrie 1970. Locuieste în Bucuresti
din anul 1986. Este casatorit si are un baiat, Cezar.
Studii si experienta profesionala:
2006 – 2008- Master în Tranzactii Internationale la Facultatea de
Relatii Economice Internationale din cadrul Academiei de Studii
Economice, Bucuresti.
2002 – 2007- Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative
(SNSPA) din cadrul Facultatii de Stiinte Politice, Bucuresti.
2002 – 2006- Facultatea de Relatii Economice Internationale din
cadrul Academiei de Studii Economice, Bucuresti.
1994 – pâna în prezent- director al S.C. Indaco Systems SRL,
companie care se ocupa cu servicii de dezvoltare software,
mentenanta hardware si software.
Activitate politica:
Membru al Partidului Ecologist Român din anul 2008.
Ovidiu Cristian Iane, administratorul societăţii Favorit Tech, a devenit cunoscut în 2002, după ce a difuzat pe internet raportul Armaghedon II, în care se prezenta averea fostului premier Adrian Năstase.

Raportul Armagedon ll conţine acuzaţii la adresa premierului şi semnalează “averile considerabile şi luxul afişat de liderii PSD de la nivel central şi local, în contradicţie cu nivelul de trai precar al majorităţii populaţiei”, precum şi “corupţia instituţionalizată şi presiunile în creştere, la nivel central şi local, în vederea colectării de fonduri pentru partidul de guvernămînt”.
În urma mediatizării acestui document, s-a demarat o amplă acţiune pentru depistarea computerului de pe care a fost comunicat raportul. Astfel, s-a ajuns la Iane, toate mesajele recepţionate şi transmise de acesta, în legătură cu raportul Armagedon ll, fiind reconstituite din memoria computerului său.
Parchetul Curţii Supreme de Justiţie l-a arestat pe Iane sub acuzaţiile de comunicare de date false.
Alături de Iane, este acuzat şi fostul şef de cabinet al lui Emil Constantinescu, Mugur Ciuvică, pentru instigare la răspîndire de informaţii false, procurorii emiţînd pe numele acestuia o ordonanţă de interdicţie de a părăsi Capitala.
După ce Poliţia l-a ridicat pe Ovidiu Iane, sub acuzaţia de transmitere de informaţii false, procurorul Alexandru Chiciu a dispus arestarea pentru cinci zile a acestuia şi impunerea unei interdicţii de a părăsi localitatea în ceea ce-l priveşte pe Mugur Ciuvică.
După două zile, Chiciu a revocat mandatul de arestare preventivă a lui Iane.
Ulterior, Parchetul Instanţei supreme a anunţat scoaterea de sub urmărire penală a celor doi.
Iane nu a contestat niciodată măsurile luate de procurori, în timp ce Ciuvică a solicitat cercetarea anchetatorilor, dar şi a poliţiştilor care l-au ridicat de pe stradă pentru a fi dus la audieri.
Pe de altă parte, în urma articolelor din mass-media, Inspecţia judiciară a Consilului Superior al Magistraturii a declanşat verificări privindu-i pe Alexandru Chiciu şi pe Alexandru Ţuculescu, fost procuror general adjunct al României, la momentul respectiv.
EDUARD MANOLE
Gheorghe Eduard Manole s-a născut în anul 1964 şi a absolvit cursurile Facultăţii de Fizică Atomică din cadrul Universităţii Bucureşti. Este director general al SC Concept LTD SRL.
El a devenit o persoană cunoscută, în calitate de candidat independent la Preşedinţia României, la alegerile din 26 noiembrie 2000. A strâns un număr de 306.000 de semnături de susţinere şi a avut ca semn electoral “timona”.
Educard Manole a declarat ca vrea sa creeze in Romania un paradis fiscal, cu nivel zero al taxelor si al impozitelor, informeaza Mediafax.
El a adaugat ca sloganurile pe care le va folosi in campanie sunt “Va puteti imagina paradisul”, “Va dau tara inapoi!” si “Sunt roman si nu sunt de vanzare!”.
Candidatul independent a mai spus si ca exista solutii pentru problemele Romaniei si, la cererea jurnalistilor, a dat un exemplu: “Basescu - puscarie”.
Potrivit programului electoral al lui Eduard Manole unul dintre obiectivele sale este crearea unui paradis fiscal in aproximativ doi ani, pe masura ce se va reusi anularea contractelor de privatizare dezavantajoase si recuperarea fabricilor.
In aprilie 2006, senatorul liberal Mihai Lupoi a făcut plângere la Poliţie împotriva lui Eduard Manole, afirmând că acesta l-a bătut în timpul unui ambuteiaj rutier petrecut la ieşirea din Parcul Herăstrău, unde senatorul fusese cu familia să se plimbe.